Recviem pentru parintii mei (#multumescparintilor)

Blogalinitiative.ro si Multumesc printilor vor sa ma supere, vor sa  scriu o scrisoare prin care sa le #multumescparintilor ca m-au sustinut si m-au ajutat sa fiu ceea ce sunt acum. De ce vreti sa ma faceti sa plang?  Parintii mei au decedat pe cand eu aveam 23 , respectiv 26 de ani. Imi vin in minte, automat, versurile lui Adrian Paunescu si ma umflu de plans.

Mama a fost diagnosticata cu cancer. Tata n-a suportat idee ca va ramane singur la 47 ani, a facut comotie cerebrala. M-a lasat singura, la 23 de ani, cu mama bolnava de o boala incurabila, cu sora mea mai mica, ce a facut o depresie urata, cu un copil de 9 luni, cu drumurile la spital la sedintele de chimioterapie, cu pomenile si colivile interminabile. Am avut noroc cu un sot iubitor si intelegator care a fost alaturi de mine.

Cred ca este cea mai veche fotografie. Cu cine seman? Cu mama sau cu tata?

Cateodata imi urasc parintii, fiindca as fi vrut sa fie alaturi de mine. Le multumesc, totusi, in fiecare zi, ca, in scurtul timp cat au fost alaturi de mine, au stiut sa ma indrume, ca m-au lasat sa fac ce am vrut cu viata mea, ca m-au educat frumos, ca m-au iubit neconditionat, desi n-am fost un copil prea cumine. Cred ca sunt mandri de mine. Le multumesc ca am ajuns ceea ce sunt acum! Le multumesc ca de acolo de sus, ingerii mei dragi, ma vegheaza si ma ajuta!

Fotografia postată de Multumesc Parintilor.

Daca le-ai scrie o scrisoare parintilor vostri pentru ce le-ati multumi?

Pe pagina Multumesc Parintilor exista un concurs interesant.  Ca sa te inscrii la concurs si sa castigi, prin tragere la sorti, 500 lei, trimite si tu o scrisoare !

Succes!

23 thoughts on “Recviem pentru parintii mei (#multumescparintilor)

  • 21 martie 2017 at 18:38
    Permalink

    Cred ca trebuie sa invatam sa ne iubim mai mult parintii si sa incepem sa avem mai multa grija de ei. Eu duc o vesnica munca de lamurire sa aiba grija de ei ca sa fie sanatosi cat mai mult timp.

  • 21 martie 2017 at 19:56
    Permalink

    Sincer daca as putea sa le scriu o scrisoare, le-as multumi pentru ce am devenit, pentru faptul ca atunci nu m-au ajutat la orice problema, si m-au lasat sa le rezolv singura, si tatalui meu i-as spune ca oricat de mult ne-am certat il iubesc enorm.

  • 21 martie 2017 at 20:45
    Permalink

    Le-as multumi in primul rand pentru ca mi-au dat viata, m-au crescut si mi-au oferit o educatie buna.

  • 21 martie 2017 at 20:58
    Permalink

    eu as putea sa le multumesc parintilor pentru aceasta calatorie pe drumul acestei vieti!

  • 21 martie 2017 at 21:09
    Permalink

    Uff ce trist, si eu am pierdut-o pe mama acum 14 ani si e foarte greu 🙁

  • 22 martie 2017 at 8:39
    Permalink

    E o poveste trista dar cu un final fericit pentru ca toate astea au facut din tine femeia puternica de azi.

  • 22 martie 2017 at 9:04
    Permalink

    si eu am ramas fara tata, iar cu mama am rupt legaturile de mult. asa ca lui i-as multumi pentru ceea ce am ajuns azi si pentru faptul ca a stiut sa-mi explice ce e bine si ce e rau, ca mi-a dat libertate de a incerca orice si de a alege singura ce trebuie si pentru faptul ca a vegheat si vegheaza asupra mea in continuare!

  • 22 martie 2017 at 9:04
    Permalink

    Eu cred ca i-as multumi mamei ca mi-a fost alaturi in cele mai grele momente, tatalui i-as reaminti cu cate a gresit in relatia cu mine.

  • 22 martie 2017 at 10:00
    Permalink

    Of, imi pare rau pentru tine, pentru familia ta.
    Este greu de conceput o asemenea scrisoare pentru ca mi se pare imposibil sa nu ai si resentimente pentru ei. In fiecare om se duce o lupta…recunostinta vs frustrare.
    p.s.: ai luat trasaturi de la ambii parinti 😉

  • 22 martie 2017 at 11:34
    Permalink

    Ce trist, trebuie sa te gandesti ca nu au ales ei sa plece asa devreme, nu e vina lor 🙁

  • 22 martie 2017 at 11:45
    Permalink

    Eu cred ca trebuie sa apreciezi si scurta perioada cat ai fost aproape de ei. Unii nici pe aceea nu o au.

  • 22 martie 2017 at 15:39
    Permalink

    si eu l-am pierdut pe tata si stiu cum este, ma consider fericita ca o am inca pe mama si am grija ei!

  • 22 martie 2017 at 16:36
    Permalink

    Off ce poveste trista si ai ramas fara parinti de la o varsta frageda, imi pare rau. Eu as vrea sa le multumesc ca sunt tot timpul alaturi de mine si ca nu ma lasa la greu.

  • 22 martie 2017 at 18:42
    Permalink

    Ce cantec trist. Aproape ca nu vreau sa-l ascult pentru ca ma bufneste plansul. Imi doresc sa am parintii aproape cat mai mult timp cu putinta. chiar daca nu-i vizitez zilnic, stiu ca sunt acolo si ii pot auzi atunci cand vreau

  • 22 martie 2017 at 21:31
    Permalink

    Imi pare rau sa aud ca ai ramas fara parinti de mica. Stiu cat este de greu. Avem nevoie tot timpul de sprijinul lor

  • 22 martie 2017 at 22:07
    Permalink

    Eu am avut norocul sa am cei mai speciali părinți.Orice am vrut sa fac m-au sprijinit necondiționat fara să pună întrebări,au fost mereu alături de mine.

  • 22 martie 2017 at 23:13
    Permalink

    Nu stiu ce le-as scrie si de ce le-as multumi …. m-ai luat prin surprindere cu intrebarea, insa… nu toti parintii sunt la fel. Prefer sa nu zic mai mult. Ferice de cei care au avut sansa unor parinti care sa-i sustina in viata, atat moral cat si material, dar mai ales moral! Nu toti oamenii sunt la fel…

  • 23 martie 2017 at 8:21
    Permalink

    Eu le sunt profund recunoscatoare in primul rand pentru educatia primita… Si acum mi-l amintesc pe tata cum spunea ca el mananca paine cu ceapa, dar eu o facultate voi face…

  • 23 martie 2017 at 10:45
    Permalink

    Cu foarte putine exceptii, parintii se straduiesc pentru copii si fac multe sacrificii.

  • 23 martie 2017 at 16:54
    Permalink

    Imi pare rau ca povestea voastra ca familie s-a incheiat atat de devreme si ai pierdut pe cei care te-au ajutat sa te dezvolti in omul care esti astazai. Unele povesti se incheie brusc, dar altele continua si iti doresc multa fericire alaturi de cei care sunt astazi langa tine.

  • Poza de profil pentru Orice
    24 martie 2017 at 15:13
    Permalink

    Thank you, Bablofil.

  • 1 aprilie 2017 at 1:20
    Permalink

    si mama mea sufera de peste 8 ani de zile de o boala care afecteaza 8 persoane la 10 milioane de locuitori si anume amiloidoza, din fericire inca este langa mine desi sufera zi de zi si abia se mai deplaseaza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.